Gheorghe Ţiţeica - Gazeta Matematică, nr. 3 din 1908

Rezolvarea în numere întregi a ecuaţii

Problema aceasta e veche şi rezolvată de mult. Soluţiuni parţiale, ca , , , sau , , , erau cunoscute şi întrebuinţate în practică de popoarele din antichitate odată cu primele începuturi de civilizaţie. (Vezi articolul Ultima teoremă a lui Fermat al D-lui. I. Ionescu, în Natura, Octomvrie 1908).

In articolul de faţă vreau să dau o metodă geometrică de a găsì toate soluţiunile, care e aşà de simplă şi intuitivă, încât fără să ştiu, poate, să fi fost cu toate acestea dată de cineva. Chiar dacă ar fi aşà nu e nici o pagubă pentru cititorii Gazetei.

1. Iată în ce consistă metoada. Să lăsăm la o parte soluţia , ,  ; atunci Z e diferit de zero şi putem împărţi toţi termeni cu Z2. Atunci punând :

(1) ,

obţinem ecuaţia :

(2) ,

care, în raport cu două axe perpendiculare, reprezintă un cerc. La trei numere întregi care verifică ecuaţia dată corespunde, cu ajutorul formulelor (1), un punct al cercului (2) cu coordonate raţionale — adică fracţionare — sau cum vom zice mai scurt, un punct raţional. Invers, unui punct raţional de pe cercul (2) îi corespunde — precum vom vedeà de altfel mai de aproape la sfârşitul acestui articol — o soluţie în numere întregi a ecuaţii date.

Am redus prin urmare problema dată la căutarea punctelor raţionale aşezate pe cercul (2).

Găsirea tutulor acestor puncte se întemeiază pe observarea că e destul să cunoaştem un punct raţional al cercului, pentru ca să le putem aflà apoi pe toate. Intr’adevăr, orice alt punct raţional al cercului unit cu M0 ne dă o dreaptă a cărei ecuaţie :

are coeficienţii raţionali, sau mai pe scurt, dreapta M1M0 e o dreaptă raţională. Prin urmare punctele raţionale ale cercului nu se pot găsì decât printre punctele de intersecţie ale cercului cu dreptele raţionale cari trec prin M0. Vreau însă să arăt că toate aceste puncte de intersecţie sunt raţionale.

Pentru aceasta, fie

(3)

o dreaptă raţională arbitrară care trece prin M0, în care deci m este număr raţional. Eliminând pe y între (3) şi (2) căpătăm o ecuaţie de gradul al doilea cu coeficienţi raţionali şi care are ca rădăcini abscisele punctelor de intersecţie ale dreptei (3) cu cercul (2), prin urmare neapărat pe x0 şi încă altă valoare tot raţională. Abscisa a punctului al doilea de intersecţie fiind raţională, rezultă din (3) că şi ordonata sa e raţională şi atunci punctul acela e raţional. Aşà dar, orice dreaptă raţională dusă prin punctul raţional cunoscut M0 ne mai determină un punct raţional al cercului şi, după cum arătarăm, aşà se obţin toate.

Insă pe cercul (2) avem punctul raţional . Cu ajutorul lui putem să aflăm prin urmare toate punctele raţionale ale cercului. Dar înnainte de a da formulele explicite, să mai facem o observare. Din cauza simetrii, ne putem mulţumì să aflăm punctele raţionale din unghiul pozitiv al axelor, adică pentru care . Atunci, dacă însemnăm cu B punctul de coordonate , şi cu AT tangenta în A la cerc, dreapta raţională arbitrară pe care o ducem prin punctul A trebue să fie cuprinsă în unghiul ascuţit BAT şi prin urmare coeficientul unghiular m din ecuaţia (3) trebue să fie un număr raţional cuprins între şi . Putem pune în (3) :

, ,

în care numerele întregi p şi q sunt pozitive, prime între ele şi şi avem :

Introducând această valoare a lui y în (2) şi suprimând soluţia , care ne dă din nou punctul A, găsim :

,

şi din deducem :

.

Avem prin urmare rezultatul următor : Toate numerele raţionale şi pozitive cari verifică ecuaţia (2) sunt date de formulele :

, ,

în care p, q sunt numere întregi şi pozitive, prime între ele şi .

2. Acum, după ce am rezolvat problema ajutătoare, să ne întoarcem la problema noastră. Şi mai întâi o observare. E evident că dacă X, Y, Z sunt soluţii ale problemei, şi kX, kY, kZ vor fi soluţii, k fiind un număr întreg arbitrar. E natural prin urmare să ne ocupăm numai de acele soluţii în care X, Y, Z sunt prime între ele, adică nu au nici un divizor comun. Acele soluţii verifică, din cele ce preced, următoarele egalităţi :

,

sau :

(4)

în care p şi q satisfac condiţiunilor enunţate mai înnainte. De oarece X, Y, Z trebuesc să fie numere întregi şi pentrucă p şi q sunt numere întregi, rezultă că în (4) valoarea comună k a celor trei rapoarte egale este un număr raţional. Se poate pune evident , a şi b fiind două numere întregi prime între ele şi atunci din (4) scoatem :

, ,

şi b va trebuì ales aşà ca X, Y, Z să fie numere întregi prime între ele. Insă b e prim cu a, deci trebueşte să dividă pe , 2pq şi . Rezultă atunci că a este un divizor comun numerelor întregi X, Y, Z şi, potrivit unei observări făcute, îl putem lăsà la o parte. Aşà dar avem :

, , .

Numărul întreg b este sau 1 sau, de se poate, un divizor comun al numerelor , 2pq, . Acest divizor comun este un divizor comun şi numerelor , , deci nu poate fi, dacă este, decât 2, căci p şi q fiind prime între ele şi p2 şi q2 vor fi prime între ele. Aşa dar avem sau .

Când vom aveà şi când  ? Vom aveà , dacă şi sunt numere cu soţ, căci 2pq se divide evident cu 2. Vom aveà , când unul din numerele şi va fi fără soţ. Insă, în privinţa numerelor p şi q putem face numai două ipoteze : sau sunt amândouă fără soţ, sau numai unul e fără soţ. Amândouă cu soţ nu pot fi, căci ar urmà să nu fie prime între ele. In primul caz, când p şi q sunt fără soţ, atunci şi sunt cu soţ şi deci luăm :

, ,

şi se vede că X, Y, Z sunt întregi şi prime între ele.

In al doilea caz, când p şi q nu sunt amândouă fără soţ, şi sunt fără soţ şi atunci luăm :

, , .

Astfel am găsit toate soluţiunile în numere întregi ale ecuaţii :

.

G. Ţiţeica.